”Greseala” și ”Reusita”, cei doi noi antrenori din echipa ta

O meditație despre valori corecte în sport

Când un sportiv greșește una sau mai multe mingi, ceva în interiorul lui se frânge. Îi vezi frica, nervozitatea, rușinea, vinovăția, ezitarea, reacții emoționale și comportamentale diferite, dar toate având o coloratură negativă.

Când același sportiv reușește una sau mai multe mingi, reacțiile sale emoționale și comportamentale trec pe spectrul pozitiv: are capul sus, privirea senină, umerii drepți și ridicați, este plin de încredere, i se citește pe față satisfacția, trăiește sentimente de eficacitate și împlinire.

De cele mai multe ori, observ însă, că sportivii sunt prinși într-o logică irațională: Situațiile îi definesc reacțiile. Adică, o situație neplăcută îi determină reacții negative, iar situația plăcută îi determină reacții pozitive. Deoarece greșeala sau înfrângerea sunt situații neplăcute, majoritatea vor experimenta reacții emoționale și comportamentale neplăcute.

Vicktor Frankl, psihiatru austriac deportat la Auschvitz, avea însă o altă paradigmă. Nu situația ne definește reacția, ci noi definim situația ca fiind bună sau rea. El spunea că între un stimul (situație sau gând) și reacția noastră există un spațiu. În acel spațiu se află răspunsul nostru pentru progres și libertate.

Așadar, să presupunem că greșesc o minge (situație neplăcută). Din moment ce nu totdeauna mă supăr și nu toți sportivii se supără când greșesc o minge, înseamnă că nu situația este cea care îmi determină reacția, ci EU, gândirea mea, așteptările mele care se bazează pe un anumit sistem de valori îmi determină reacția. Deci, situația neplăcută trece printr-un proces de interpretare, pe baza propriilor valori, credințe și convingeri personale și în funcție de aceste valori și convingeri personale voi experimenta reacții plăcute sau neplăcute, adaptative sau dezadaptative.

Să presupunem că Greșeala și Reușita sunt două ființe umane. Cum le-ai descrie? Să presupunem că sunt noii colegi de echipă. Cei cu care lucrez îmi descriu Greșeala ca fiind un coleg sărac, murdar, fără calități deosebite, prezența ta în preajma sa nu îți aduce niciun beneficiu social. Colegii care te văd asociat cu Greșeala încep să râdă de tine și te marginalizează. Reușita este o persoană cu calități deosebite, este un coleg bogat, talentat, cu calități deosebite și prezența ta în preajma ei îți aduce doar beneficii sociale. Problema noastră nu este greșeala sau reușita, ci felul în care percepem și valorizăm greșeala și reușita. Haideți să îi dăm Greșelii calitățile pe care i le dăm Reușitei. Haideți să ne imaginăm că Greșeala este cel mai bun antrenor din lume, că știe tot ce nu merge, știe de ce nu merge, știe tot ceea ce e greșit, este expert în arta greșelii și poate să ne învețe foarte multe lucruri noi. Nu facem altceva decât să vedem în greșeală o altă VALOARE. Valoarea de a învăța, valoarea prin care ne supunem cu modestie unui proces al progresului. Michael Jordan avea această modalitate de abordare a situațiilor. El este cel care a afirmat ”am greșit de nenumărate ori, așa am învățat să fiu cel mai bun”.

Să mergem puțin mai departe cu imaginația și să proiectăm câteva mingi greșite. Încearcă să vezi greșeala prin prisma valorilor progresului și a învățării continue. Dintr-o dată, Greșeala te strigă și îți spune: ”Hei tu, „Sergiu”. Sunt eu, ultima ta greșeală! Vrei să vorbești cu mine? Având valori corecte, văzând în greșeală o oportunitate de progres, vei zice, ”da, vreau să vorbim”. Problema pe care o au sportivii atunci când greșesc este că o văd negativ, se enervează, se judecă, nu o acceptă și pun întrebarea greșit: ”de ce greșesc”?  Felul în care ai formulat întrebarea, te face să te uiți la Greșeală în mod negativ, o marginalizezi, o critici și te critici. Formularea corectă a întrebării este: ”ce pot să fac mai bine? Ce pot să corectez? Unde îmi este atenția? Pe ce mă focalizez? Ce valorizez mai mult, disciplina (focusul pe ceea ce controlez ca să produc efecte în ceea ce influențez) sau pe efect (lovitură și rezultatul ei)? Când ești dispus să vorbești cu Greșeala având o atitudine deschisă, modestă, descoperi treptat secretul lui Michael Jordan și anume că ești antrenabil și antrenat de cel mai bun antrenor din lume, și așa devii cel mai bun.

Acum știind că ai cel mai bun antrenor din lume, că ori de câte ori greșești, acesta este lângă tine și te învață într-un mod pozitiv, oferindu-ți încredere, acceptare necondiționată, nu-i așa că nu ți-e teamă să greșești? Nu-i așa că vrei să încerci tot mai mult axa progresului și să împingi limitele pentru progres? Cineva spunea, ”dacă vrei să reușești, dublează rata greșelilor”. La asta se referea, Michael Jordan. Privește în greșeală valoarea progresului, a lecțiilor peste care ai chiulit, pe care le desconsiderai doar pentru că nu-ți plăceau, nu-ți aduceau faimă și îți plăceau doar lecțiile reușitei. Uite cum, doar schimbând valoarea, semnificația pe care i-o atribuim Greșelii, putem să ne împrietenim cu ea, să ne lăsăm antrenabili și nu vom mai experimenta, treptat, teama de a greși. Vom fi curajoși în a explora necunoscutul limitelor noastre. Vom fi gata să învățăm nu doar din reușită, ceea ce prea puțini o fac și pe asta, ci mai ales din greșeli. Fii modest precum un campion.

Bafta și ”mental toughness”

Ioan Popoviciu, psiholog sportiv