![](https://www.psihologiasportului.ro/wp-content/uploads/2023/11/373394852_790949609699756_5749294122946949830_n-150x150.jpg)
Ghidul sportivului in pregatirea mentala – strategii si tehnici
8 noiembrie 2023Importanța filtrelor atenției în sportul de performanță
Tendința predilectă a cercetărilor din domeniul psihologiei sportului, din ultimele decenii a fost aceea de a investiga factorii psihologici care pot facilita obținerea performanței în sporturile individuale și de echipă. Încrederea, persistența motivațională, gestionarea emoțiilor negative și concentrarea în condiții de presiune competițională reprezintă o parte dintre acești factori care se circumscriu tematicii generale a psihologiei sportului.
Pentru a atinge obiective care implică nu doar un efort fizic susținut ci și un efort mental, este important ca sportivii să își focuseze atenția asupra unor stimuli relevanți, necesari obținerii obiectivelor propuse și implicit să ignore stimulii distractori care pot activa gânduri cu privire la posibilitatea eșecului. Multitudinea stimulilor și complexitatea situațiilor din realitate evidențiază un aspect relevant al procesului atenției și anume că resursele mentale activate în vederea conștientizării stimulilor din mediu sunt limitate. Astfel, doar o parte din stimulii pe care îi procesăm mental sunt și conștientizați, majoritatea proceselor mentale atenționale se desfășoară în afara sferei noastre de control, acestea fiind automatizate.
Atenția se referă la procesul de concentrare a resurselor cognitive asupra unei zone a realității, cum ar fi de pildă cele 90 de minute ale unui meci de fotbal sau seturile succesive ale unui meci de tenis. Cum poate reuși un sportiv să se concentreze pe anumiți stimuli vizuali și auditivi cu valență pozitivă și să îi ignore pe cei negativi în condiții de stres competițional?
Pentru a răspunde la această întrebare este important să avem în vedere particularitățile individuale de filtrare senzorială și perceptivă precum și caracteristicile generale ale atenției:
- Selectivitatea
- Mobilitatea
- Distributivitatea
Atenția distributivă presupune capacitatea de a urmări simultan mai multe surse de informație, activități sau sarcini, iar mobilitatea atenției se referă la ușurința de a acorda prioritate alternativ unor sarcini succesive și de a mobiliza resurse atenționale orientate spre un stimul specific. Primele studii psihologice pe tema atenției au fost elaborate de Cherry în 1953, respectiv Daniel Broadbent în 1958 cu privire la felul în care procesul atențional selectează informații specifice pe care să se concentreze din multitudinea de informații pe care realitatea exterioară ni le oferă.
The cocktail party effect
Au fost dezvoltate mai multe teorii privind atenția selectivă, denumite la nivelul simțului comun, teoriile gâtului de sticlă deoarece porneau de la ideea că așa cum nu putem introduce toată apa într-o sticlă din cauza gâtului îngust, la fel informațiile din mediu preluate prin canalele senzoriale nu pot fi asimilate decât în urma unui proces de filtrare după anumite criterii predefinite. O teorie importantă care se circumscrie acestui domeniu este the cocktail party effect sau efectul petrecerii, care susține ideea că oamenii manifestă capacitatea de a urmări o singură conversație la o petrecere, unde de regulă se desfășoară mai multe conversații simultan, iar nivelul zgomotului ambiental este ridicat. Cu alte cuvinte, se referă la capacitatea unei persoane de a recunoaște ce spune un interlocutor, atunci când ceilalți vorbesc în același timp, fiind implicate procese acustice complexe, abilități de procesare și segregare a stimulilor auditivi pentru focusarea resurselor atenționale pe un mesaj specific și diferențierea caracteristicilor sunetelor.
În acest sens, Cherry (1953) a propus o serie de factori care pot juca rol de filtru al mesajelor pe care le auzim (direcția sunetului, accentul, tonalitatea, dinamica vocii) și a realizat un experiment în care participanții erau expuși prin intermediul unor căști la mesaje diferite prezentate simultan la fiecare dintre urechi, ei fiind solicitați să se concentreze doar pe informațiile auzite la una dintre căști și să le repete cu voce tare. S-a descoperit faptul că participanții reușeau să repete cu ușurință mesajele auzite la urechea dominantă, însă nu identificau decât caracteristicile fizice ale mesajului expus la cealaltă ureche (intensitatea, frecvența, timbrul vocii și limba în care era exprimat mesajul). Pe de altă parte, studii ulterioare (Arons, 1992; Bronkhorst, 2000) au relevat faptul că atunci când participanții își auzeau numele rostit la urechea pe care ar fi trebuit să o ignore, mulți dintre ei receptau cu ușurință acest stimul auditiv.
Transpuse în context competițional, aceste informații pot fi foarte utile dacă ne gândim la multitudinea de stimuli pe care un sportiv trebuie să o filtreze pentru a rămâne focusat pe obiectivul său. Un exemplu particular poate fi un meci de fotbal cu miză, disputat în prezența unui public numeros în tribune și sub atenta observație a unui antrenor vocal aflat la marginea terenului. Într-un astfel de cadru, focusul atențional nu este bruiat doar de volumul și intensitatea stimulilor, cum regăsim în efectului petrecerii descris mai sus, ci mai ales de emoțiile negative implicite care se activează, cum ar fi de exemplu anxietatea de performanță. Cu alte cuvinte, un sportiv poate ignora cu ușurință mesaje sau informații cu conotație negativă sau destabilizatoare, atunci când își propune acest lucru. Dificultățile apar atunci când aceste mesaje sunt îndreptate cu predilecție către un jucător anume, moment în care filtrul atențional recepționează cu mai mare ușurință sensul mesajului adresat, chiar în condiții de zgomot intens sau vorbire bruiată.
Un studiu recent realizat de Antony et al. (2022) s-a focusat pe avantajele perceptive ale discursurilor pe care le pot avea jucătorii în cadrul unor echipe sportive. Subiecții studiului includeau sportivi de performanță sau amatori. Rezultatele au relevat diferențe semnificative între sportivii de performanță și ceilalți participanți în contextul sarcinilor de identificare a sunetelor, sportivii înregistrând timpi de reacție mai rapizi și o mai bună capacitate de identificare a unui timbru vocal în condiții de zgomot. Cu alte cuvinte, sportivii reușesc să își dezvolte în timp o mai bună capacitate de focalizare a sunetelor specifice sportului pe care îl practică (cum ar fi indicațiile antrenorului, identificarea vocii coechipierilor), ca rezultat al expunerii frecvente la situații și contexte ce necesită diferențierea mesajelor auditive, cum ar fi de pildă zgomotul de fond din timpul unui meci.
Orbirea neatențională
Studiile clasice privind atenția auditivă au fost replicate cu succes prin studii analog privind stimulii vizuali. Există adesea situații în care nu sesizăm schimbări evidente care se produc în câmpul nostru vizual, fenomen numit orbire neatențională. Orbirea neatențională a fost ilustrată de Chabris și Simons (1999) printr-un experiment în care participanții aveau sarcina de a urmări un film scurt în care două echipe formate din trei membri pasau o minge de baschet. Sarcina subiecților care urmăreau filmul era să numere fie pasele dintre jucătorii în echipament alb, fie pasele dintre jucătorii în echipament negru. Într-o ordine prestabilită: jucătorul 1 pasa mingea jucătorului 2, care o pasa jucătorului 3, iar ciclul se relua. Pasele erau dinamice, jucătorii putând dribla sau pasa mingea cu podeaua sau în aer. În timpul jocului, pentru câteva secunde, cadrul era traversat de o persoană costumată în gorilă. Dintre cei 192 de subiecți, 54% au detectat o schimbare în cadru. Procentul detecției persoanei costumate în gorilă a fost de 58% în grupul care număra pasele jucătoriilor în negru și de 27% la cei care numărau pasele jucătorilor în alb. Aceste rezultate indică două concluzii importante. Pe de o parte, existența unei sarcini mentale poate favoriza orbirea neatențională, cu atât mai mult cu cât gradul de dificultate al sarcinii este mai ridicat (participanții care doar au vizualizat filmul, în absența unei sarcini mentale specifice, au detectat prezența persoanei costumate). Pe de altă parte, participanții concentrați pe jucătorii în alb au detectat într-un procent mic schimbarea din câmpul vizual deoarece ei au selectat doar stimulii de culoare albă, fiindu-le dificil să combine culoarea și forma pentru a crea reprezentarea gorilei.
Un studiu ulterior aplicat pe jucători de baschet (Memmert, 2006) a evidențiat că jucătorii profesioniști de baschet au detectat mai ușor prezența persoanei costumate în gorilă, comparativ cu jucătorii amatori, ceea ce demonstrează că atenția vizuală joacă un rol esențial cu precădere în sporturile de echipă în care jucatorii trebuie să monitorizeze pozițiile coechipierilor și dinamica acestora în teren, pentru a intui și înțelege cum se vor schimba aceste poziții în timpul jocului. Aceasta este încă o dovadă a faptului că percepem și ne reamintim doar acele obiecte și detalii care reprezintă ținta focusului nostru atențional, iar probabilitatea de a observa un stimul neașteptat depinde de gradul de asemănare a obiectului țintă, cu celelalte obiecte din cadru și de gradul de dificultate al detecției schimbării.
Daniel Memmert (2009), un psiholog sportiv de la Universitatea Germană de Sport din Köln, a aprofundat conceptul de orbire neatențională în context sportiv. Acesta a plecat de la ideea că instrucțiunile tactice mult prea detaliate oferite de antrenori pot fi uneori contraproductive, până în punctul în care sportivii pot omite unele schimbări din dinamica jocului, cum ar fi de exemplu, să nu observe un jucător liber care așteaptă o pasă sau ocaziile care se pot desfășura sub ochii lor. Memmert a subliniat importanța tipului potrivit de indicații care pot ajuta sportivii să-și îmbunătățească performanțele pe teren, afirmând că indicațiile tactice generale oferă posibilitatea unor soluții mai creative comparativ cu indicațiile foarte detaliate și precise care îngustează focusul atențional al sportivului și implicit varietatea soluțiilor. Maniera în care este realizat coaching-ul poate lărgi viziunea de ansamblu a sportivilor asupra întregului teren, astfel încât aceștia să performeze la cel mai înalt nivel, fără a exista riscul de a nu observa de exemplu, coechipieri în poziții libere pe teren. Sportivii experimentați acordă în teren o mai mare atenție evenimentelor puțin probabile față de cele foarte probabile care se încadrează într-un tipar deja cunoscut. Această strategie le oferă avantajul celor care practică jocuri de echipă, cu un grad ridicat de impredictibilitate, cum ar fi handbalul, fotbalul sau baschetul, de a focusa cu rapiditate dinamica jocului, ceea ce le permite totodată să proceseze cu prioritate stimulii noi și neașteptați.
Efectul Stroop
Expunerea la cuvinte cu conotație negativă (reacțiile spectatorilor, criticile antrenorului) amplifică stările emoționale ale sportivilor, mai ales ale celor cu o structură anxioasă. Starea anxioasă poate interfera cu sensul cuvintelor și poate distrage atenția către stimuli care generează emoții negative. O probă foarte cunoscută în sfera atenției vizuale este proba Stroop, în care subiecții au sarcina de a numi culoarea unui cuvânt cu precizie și rapiditate, ignorând în același timp sensul cuvântului atunci când acesta diferă de culoarea cu care este expus. Studiile pe această temă (Dresler et al. 2009, Lautenbach et al. 2016) au relevat faptul că există o dificultate mai mare în rândul sportivilor de a numi cuvintele colorate expuse care au semnificații negative (ex.înfrângere), comparativ cu cele pozitive (ex.victorie) sau neutre (ex.locuință) în condiții de stres competițional. Sportivii participanți la studiu au fost mai ușor distrași de cuvinte cu sens negativ, având performanțe mai slabe la sarcina de numire corectă a culorii cuvântului, în special în condiția de presiune competițională ridicată, comparativ cu performanțele celor din condiția de presiune competițională scăzută. Acest fapt se datorează impactului emoțional al cuvintelor negative, care este mult mai intens, determinând o focusare mai mare pe sensul cuvintelor și implicit o stimulare a emoțiilor în sens negativ. Astfel, dacă în timpul unui meci, un sportiv este expus frecvent vizual și auditiv la stimuli negativi care îi accentuează anxietatea, cel mai probabil, performanța acestuia va fi una slabă, focusul atenției fiind centrat pe gestionarea emoțiilor negative și nu pe elementele relevante contextului ce țin de tehnica individuală, plasament în teren și indicațiile tactice.
Pentru ca sportivii să poată realiza sarcini care necesită chiar și un minim efort atențional, aceștia trebuie să se concentreze pe informații relevante în vederea realizării acelei sarcini specifice. Pentru a performa, aceștia trebuie să își focuseze atenția pe stimulii relevanți și să inhibe stimulii activați de informații cu efect distractor (ex: gânduri despre posibilitatea de a eșua, de a nu obține rezultatul dorit, gânduri cu privire la reacțiile negative ale celor din public care urmăresc fiecare mișcare a sportivului).
Alte sugestii pentru menținerea concentrării în sportul de performanță și evitarea factorilor de distragere:
- Înainte de orice joc este important să existe un plan tactic pe care sportivii din teren să îl poată pune în aplicare.
- Fiecare sportiv are un punct forte, iar acea abilitate trebuie pusă în valoare înainte de toate.
- Sportivul să știe exact care este rolul său în cadrul echipei, lăsând deoparte temporar alte roluri sociale pe care le are în afara terenului.
- Sportivul să aibă o bună flexibilitate a atenției, pentru a evita astfel rigiditatea în fața schimbărilor inevitabile și dinamice din timpul unui joc.
- Să dezvolte așteptări realiste cu privire la impactul emoțional pe care îl pot avea adversitățile din teren asupra performanțelor individuale.
Cunoscutul antrenor Johan Cruyff sublinia prin unul dintre citatele sale celebre, importanța modului în care selectăm din mediu stimulii relevanți pentru eficientizarea resurselor, reușind să ignorăm o parte consistentă a stimulilor distractori, cu ajutorul filtrelor atenționale: “E dovedit prin cifre că, într-un meci, un jucător are mingea 3 minute, în medie. Așa că cel mai important lucru e ce faci în celelalte 87 de minute, cele în care nu ai mingea. Asta arată dacă ești un jucător bun sau nu”.
Ciclul succesului în sport
Imagine de sine pozitivă – Atitudine pozitivă – Așteptări pozitive – Comportament îmbunătățit – Performanță crescută
Psiholog sportiv Radu Bârliba
https://ro.linkedin.com/in/radu-b%C3%A2rliba-39a4a6287?utm_source=share&utm_medium=member_mweb&utm_campaign=share_via&utm_content=profile
Bibliografie
Antony, R., Fredo, I., Schaedler, E., Dunne, M., Scheinberg, E., & Fazio, S. (2022). Cocktail party effect in team sports: A perceptual advantage. The Journal of the Acoustical Society of America, 152(4), A196-A196.
Arons, B. (1992). A review of the cocktail party effect. Journal of the American Voice I/O society, 12(7), 35-50.
Broadbent, D. E. (1958). Perception and communication. London: Pergamon Press.
Bronkhorst, A. W. (2000). The cocktail party phenomenon: A review of research on speech intelligibility in multiple-talker conditions. Acta Acustica united with Acustica, 86(1), 117-128.
Cherry, E. C. (1953). Some experiments on the recognition of speech, with one and two ears. Journal of the Acoustical Society of America, 25, 975-979.
Cabris, C.F., Simmons, D.J. (1999). Gorillas in Our Midst: Sustained Inattentional Blindness for dynamic events. Perception, volume 28, pages 1059 -1074.
Dresler, T., Mériau, K., Heekeren, H. R., & van der Meer, E. (2009). Emotional Stroop task: effect of word arousal and subject anxiety on emotional interference. Psychological Research PRPF, 73, 364-371.
Furley, P., Memmert, D., & Heller, C. (2010). The dark side of visual awareness in sport: Inattentional blindness in a real-world basketball task. Attention, Perception, & Psychophysics, 72, 1327-1337.
Lautenbach, F., Laborde, S. J. P., Putman, P., Angelidis, A., & Raab, M. (2016). Attentional Distraction by Negative Sports Words in Athletes Under Low- and High-Pressure Conditions: Evidence From the Sport Emotional Stroop Task. Sport, Exercise, and Performance.
Memmert, D. (2006). The effects of eye movements, age, and expertise on inattentional blindness. Consciousness and cognition, 15(3), 620-627.
Memmert, D., Simons, D. J., & Grimme, T. (2009). The relationship between visual attention and expertise in sports. Psychology of Sport and Exercise, 10(1), 146-151.
Voss, M. W., Kramer, A. F., Basak, C., Prakash, R. S., & Roberts, B. (2010). Are expert athletes ‘expert’in the cognitive laboratory? A meta‐analytic review of cognition and sport expertise. Applied cognitive psychology, 24(6), 812-826.